Anul Nou, un moment dedicat inceputurilor, veseliei, optimismului, echilibrului si sperantei de mai bine, este sarbatorit in toata lumea prin diferite obiceiuri, unele pastrate de mii de ani si transmise din generatie in generatie. Anul Nou, in multe zone din Europa, este asociat cu superstitii
si preziceri. De exemplu, in unele parti din Elvetia si Austria,
localnicii se costumeaza pentru a sarbatori ajunul zilei de Sfantul
Silvestru. In anul 314, oamenii au crezut ca suveranul pontif al
acelei perioade, care se numea Silvestru, a capturat un monstru de
mare ce va scapa si va distruge lumea in anul 1000. Pentru ca acest
lucru nu s-a intamplat, toti au fost fericiti, dar, in amintirea
acelei spaime, oamenii se imbraca in costume neobisnuite.
In Grecia, ziua de Anul Nou este dedicata Sfantului Vasile,
celebru pentru bunatatea sa. Copiii isi lasa incaltarile langa
semineu in noaptea de Anul Nou, pentru a primi daruri de la sfantul
cel bun. O mancare traditionala este “vassilopitta”, o prajitura in
care este pusa o moneda din argint sau din aur. Cel ce gaseste
moneda va avea noroc in anul respectiv.
In Scotia, Anul Nou este numit “Hogmanay”, iar in unele sate
sunt aprinse suluri de smoala, ce sunt apoi lasate sa se
rostogoleasca pe strazi. Astfel, anul vechi este ars si celui nou
ii este permis sa vina. Scotienii cred ca prima persoana care va
intra in casa de Anul Nou va aduce fie noroc, fie ghinion. Anul cel
nou va fi norocos daca aceasta persoana este un barbat brunet, care
aduce un dar.
In Scotia a aparut si “Auld Lang Syne”, unul dintre cele mai
populare cantece de Anul Nou printre vorbitorii de limba engleza.
Un cantec vechi, el a fost publicat pentru prima data de poetul
Robert Burns, in 1796, in cartea “Scots Musical Museum”.
Un obicei spaniol de Anul Nou este sa mananci cate o boaba de
strugure la fiecare din cele 12 batai la ceasului care vestesc
trecerea in noul an, acestea reprezentand dorinte pentru fiecare
luna a anului urmator. De asemenea, pentru mirese, noaptea de Anul
Nou reprezinta ocazia de a-si strecura verigheta in cupa de
sampanie si de a ciocni.
Un obicei similar boabelor de struguri exista si in Portugalia,
cu diferenta ca aici sunt preferate smochinele. Astfel, in noaptea
dintre ani, trebuie inghitite 12 smochine, care simbolizeaza 12
dorinte pentru anul ce vine.
La Liège, in Belgia, pe 1 ianuarie, exista obiceiul de a manca
“choucroute” (varza murata cu carnati) in familie, avand sub
farfurie, in mana sau in buzunar o moneda, pentru a avea bani tot
anul.
La Napoli, in Italia, Anul Nou este intampinat printr-un obicei
special, care consta in a arunca pe fereastra obiecte vechi,
simboluri ale anului care a trecut. Astfel, obiecte de mobilier,
vase, haine etc. ajung in strada, spre nefericirea gunoierilor,
care trebuie sa treaca in timpul noptii pentru a face curatenie.
Traditia, insa, tinde sa dispara, deoarece prezinta reale riscuri
pentru trecatori. In noaptea de Anul Nou, numita “Capodanno”,
italienii obisnuiesc sa puna pe masa mancaruri speciale, despre
care se spune ca aduc bogatie si abundenta.
In Olanda, “Oudejaarsdag” sau “ziua anului trecut” (31
decembrie) este sarbatorita prin multe focuri de artificii, care
incep in zori si tin pana tarziu in noapte. De altfel, aceasta este
singura zi in care artificiile sunt autorizate, ele fiind puse in
vanzare cu numai trei zile inainte de Anul Nou.
In tari din America Latina, precum Ecuador sau Peru, cu putin
timp inainte de Anul Nou, oamenii fac papusi de carpa sau din
hartie creponata (muñecos), care reprezinta anul ce s-a terminat.
Papusile sunt expuse apoi in fata caselor pana pe 31 decembrie, la
miezul noptii, cand sunt arse in strada. Exista, de asemenea,
credinta conform careia daca porti o anumita culoare la 12 noaptea,
aceasta ar putea aduce noroc in anumite domenii; astfel, se spune
ca galbenul este semn de bani, iar rosul poate aduce noroc in
dragoste. De asemenea, cel care doreste sa calatoreasca tot anul
trebuie sa alerge prin cartier cu o valiza in mana, la ora 12
noaptea fix.
Rusii, la fel ca si romanii, obisnuiesc sa bea sampanie la
miezul noptii si, dupa ora 12, sa deschida usile si ferestrele
pentru ca noul an sa intre in casa.
In ebraica, Anul Nou se traduce prin “Rosh Hashanah”. Este o
perioada sacra, cand oamenii se gandesc la ceea ce au facut rau in
trecut si promit ca vor fi mai buni in viitor. Ceremonii speciale
au loc in sinagogi, unde se canta la shofar, un instrument special.
Copiii primesc haine noi, iar masa cuprinde obligatoriu fructe si
produse din faina, pentru a aminti de vremea recoltei.
In calendarul islamic, care se bazeaza pe miscarile Lunii, data
noului an este devansata cu 11 zile in fiecare an. In Iran, Anul
Nou se sarbatoreste pe 21 martie. Cu cateva saptamani inainte de
aceasta data, oamenii pun seminte de grau la incoltit, in vase
speciale. Pana la sosirea anului nou, graul creste si simbolizeaza
primavara si viata noua care incepe.
Nu toti hindusii sarbatoresc noul an in acelasi timp sau in
acelasi fel. In Bengalul de Vest, oamenii se impodobesc cu flori,
pe care le coloreaza in rosu, roz, violet sau alb. Femeile poarta
haine galbene, culoarea primaverii. In schimb, in sudul Indiei,
mamele pun mancare, flori si daruri intr-o cutie speciala, pentru
copii. In dimineata Anului Nou, copiii trebuie sa tina ochii
inchisi, pana cand sunt condusi de mana la cutia cu daruri. In
India Centrala, steagurile portocalii impodobesc toate cladirile in
ziua de Anul Nou. In provincia Gujarat, in vestul Indiei, Anul Nou
este celebrat la sfarsitul lunii octombrie, in acelasi timp cu
festivalul Diwali, cand pe acoperisuri se pun mici lampi cu ulei,
aprinse. In aprilie, cand Soarele se misca din Casa Pestilor in
Casa Berbecului, locuitorii din Sri Lanka incep sa sarbatoreasca
Anul Nou. Acesta cade, de obicei, pe 13 sau 14 aprilie.
In Vietnam, Anul Nou este numit “Tet Nguyen Dan” sau mai simplu
“Tet”. El incepe pe 21 ianuarie sau 19 februarie, in functie de an.
Vietnamezii cred ca un zeu sta in fiecare casa, iar in ziua de Anul
Nou se duce la cer. Acolo, el spune cat de bun sau rau a fost
fiecare membru al familiei in anul care a trecut. Zeul calatoreste
pe spatele unui crap, de aceea vietnamezii obisnuiesc ca de Anul
Nou sa cumpere un crap viu, caruia ii dau drumul in rau.
Anul Noul chinezesc este celebrat intre 17 ianuarie si 19
februarie, cand este Luna Noua, “Yuan Tan”. El este sarbatorit de
chinezii din intreaga lume prin procesiuni pe strada, unde sunt
aprinse mii de lanterne. Chinezii cred ca spiritele rele sunt peste
tot in acea perioada, asa ca aprind artificii pentru a le
indeparta. Uneori, ei isi sigileaza ferestrele si usile cu hartie,
pentru a nu lasa spiritele malefice sa patrunda in casa.
Pentru japonezi, Anul Nou, “Oshogatsu”, este una dintre cele mai
importante sarbatori si un simbol al innoirii. In decembrie, sunt
organizate “petreceri de uitat anul” sau “Bonenkai”, prin care
oamenii lasa in urma problemele si grijile anului pe cale sa se
incheie si se pregatesc pentru un nou inceput. Neintelegerile si
animozitatile sunt uitate. Pe 31 decembrie, la miezul noptii,
familiile merg la cel mai apropiat templu pentru a imparti saké
(bautura traditionala, n.r.) si pentru a asista la cele 108 de
lovituri de gong care anunta trecerea in noul an (aceasta cifra
reprezinta numarul pacatelor acumulate intr-un suflet de-a lungul
anului, iar loviturile de gong simbolizeaza alungarea pacatelor
unul cate unul si purificarea sufletelor). Pe 1 ianuarie, copiii
primesc “otoshidamas” – mici cadouri cu bani inauntru.
Ceremonialul de innoire simbolica a timpului calendaristic in
noaptea de 31 decembrie – 1 ianuarie este numit la romani
Ingropatul Anului, denumirea de Revelion apartinand timpurilor
moderne. Potrivit lui Ion Ghinoiu, autorul cartii “Zile si mituri”,
asemanator divinitatii, timpul se naste anual, intinereste, se
maturizeaza, imbatraneste si moare, pentru a renaste dupa alte 365
de zile. Ciclul sarbatorilor de Anul Nou este unul ritualic,
impartit simetric de Revelion in doua segmente: perioada dintre
Craciun si miezul noptii de 31 decembrie si apoi pana la Boboteaza.
In prima parte a ciclului, timpul se degradeaza: se mareste
noaptea, sporeste frigul si intunericul si, odata cu acestea,
spaima oamenilor ca lumea merge spre pierzanie, ca va veni momentul
cand Soarele va disparea definitiv de pe cer. Se face apoi simtit
fenomenul solstitiului de iarna, cand Soarele incepe sa urce pe
bolta cerului si ziua sa creasca putin cate putin, “cu cat sare
cocosul pe pragul casei” sau “cu cat se misca puiul in gaoacea
oului”. Prin multe obiceiuri si credinte care exprima initial
teama, dezordinea si haosul, iar, dupa miezul noptii de Revelion,
optimismul, veselia, ordinea si echilibrul, oamenii acorda diverse
semnificatii fenomenelor naturale care se desfasoara independent de
vointa lor.
(Material realizat de Cristina Mazilu,
cristina.mazilu@mediafax.ro)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu